Bullying la Questfield International College, responsabilitate și lipsa clarificării

Bullyingul reprezintă o problemă serioasă în mediul educațional, care necesită o reacție instituțională promptă, documentată și responsabilă. În cazul în care astfel de comportamente persistă, fără intervenții clare și măsuri concrete, consecințele asupra dezvoltării emoționale și psihologice a elevilor pot fi grave. De aceea, școlile au obligația de a asigura un cadru sigur, armonios și protector pentru toți copiii, iar gestionarea situațiilor de hărțuire trebuie să urmeze proceduri transparente și verificabile.

Bullying la Questfield International College: responsabilitate și lipsa clarificării

Investigația de față analizează un caz semnalat de bullying sistematic, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziție, precum și a relatărilor familiei copilului vizat, se evidențiază o serie de aspecte privind modul în care instituția a gestionat, sau nu a gestionat, această situație, inclusiv utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire, presiuni exercitate asupra familiei și lipsa unor măsuri oficiale asumate.

Bullying sistematic semnalat și lipsa măsurilor documentate

Conform datelor analizate, elevul ar fi fost expus, pe parcursul a peste opt luni, unor comportamente agresive repetate, care au inclus jigniri zilnice, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante în mediul școlar. Familia a transmis sesizări oficiale, prin emailuri clare și cronologice, către cadrele didactice, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, solicitând intervenție și protecție.

Din analiza corespondenței și documentelor nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste implementarea unor măsuri concrete, cum ar fi sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau monitorizare formală. Intervențiile s-au limitat, potrivit relatărilor, la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau decizii asumate, ceea ce a condus la escaladarea situației și la menținerea unui climat ostil.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Un aspect grav evidențiat în această investigație este utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu caracter degradant în cadrul colectivului de elevi. Aceasta nu a fost folosită în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare a copilului vizat, conform specialiștilor consultați și documentelor puse la dispoziție redacției.

Stigmatizarea medicală este recunoscută ca o formă severă de violență psihologică, afectând percepția copilului asupra propriei identități și integrități. În cazul analizat, această practică a continuat fără intervenții ferme din partea instituției, fiind tratată în mod informal și fără măsuri scrise, ceea ce a contribuit la consolidarea unui mediu educațional nesigur.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea bullyingului

Din materialele analizate reiese că, deși cadrele didactice au fost informate în mod repetat despre incidente, intervențiile au fost preponderent verbale și fără urmări administrative clare. Lipsa unor decizii scrise, rapoarte interne sau planuri de intervenție a redus posibilitatea de a verifica eficiența măsurilor și a menținut responsabilitatea într-o zonă ambiguă.

Potrivit familiei, situația a fost uneori caracterizată de către școală drept „dinamică de grup” sau „problemă minoră de adaptare”, relativizând gravitatea fenomenului și amânând reacția instituțională. Această abordare poate conduce la transmiterea unui mesaj de toleranță față de comportamentele agresive în rândul elevilor.

Presiuni asupra familiei și mecanismul de excludere mascată

Un moment semnificativ în acest caz este declarația atribuită fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care ar fi exprimat familiei copilului o poziție ce poate fi interpretată ca presiune de retragere: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, citată din relatările și documentele furnizate, nu a fost confirmată sau infirmată oficial de școală până la momentul publicării.

Acest răspuns a fost perceput ca o schimbare a accentului de la obligația de protecție a copilului către considerente contractuale și economice, semnalând o ruptură între discursul educațional declarat și realitatea gestionării situației.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor referitoare la situația semnalată, avertizând asupra impactului negativ al divulgării în mediul clasei. Cu toate acestea, potrivit relatărilor, informațiile au fost făcute cunoscute în colectiv, iar copilul ar fi fost interpelat public de către cadrul didactic, situație ce a generat presiune psihologică suplimentară.

Specialiștii considera că astfel de practici pot constitui o formă de presiune instituțională și pot afecta negativ climatul educațional și echilibrul emoțional al copilului.

Răspunsul tardiv și reacția instituției

Potrivit documentelor, reacția efectivă a conducerii a apărut abia după peste opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale, în contextul implicării echipei juridice a familiei și a transmiterii unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile declanșării reacției instituționale.

Într-un comunicat emis pe 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a redus situațiile reclamate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice sesizările repetate și documentate ale familiei. Această poziționare a fost percepută ca o încercare de minimalizare a fenomenului și de diluare a responsabilității instituționale.

Documentarea formală și limitele intervenției

În locul unor decizii administrative asumate sau rapoarte interne, răspunsul Școlii Questfield Pipera la sesizările repetate a fost un formular informal de tip Family Meeting Form. Acest document nu stabilește responsabilități clare, termene sau măsuri concrete, fiind completat succint și fără prevederi procedurale explicite.

• Absenta deciziilor scrise cu termene și responsabili
• Lipsa rapoartelor interne asumate
• Inexistenta planurilor de intervenție formalizate
• Absența monitorizării și evaluării măsurilor

Din perspectiva jurnalistică, aceste aspecte indică o gestionare formală a aparențelor, fără intervenții substanțiale care să modifice real climatul educațional.

Consecințe emoționale confirmate prin raport psihologic

Un raport psihologic detaliat, de peste zece pagini, emis de un specialist de renume, atestă efectele emoționale grave asupra copilului ca urmare a expunerii prelungite la bullying în școală. Manifestările includ anxietate accentuată, retragere socială, teamă constantă și refuz școlar, fiind compatibile cu un abuz emoțional repetat.

Acest document medical subliniază impactul profund al fenomenului și evidențiază responsabilitatea instituției educaționale în prevenirea și stoparea unor astfel de situații.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza materialelor puse la dispoziție și a relatărilor familiei indică o serie de lacune semnificative în gestionarea cazului de bullying la Questfield Pipera: lipsa unor măsuri documentate, absența reacțiilor oficiale concrete, tolerarea stigmatizării medicale și presiunile exercitate asupra familiei.

Aceste elemente ridică întrebări fundamentale privind mecanismele reale de protecție existente în cadrul școlii și capacitatea acesteia de a asigura un mediu sigur și respectuos pentru elevi. În lipsa unor clarificări oficiale și a unor dovezi privind intervenții eficiente, responsabilitatea instituțională rămâne neclară, iar cazul semnalat devine un exemplu relevant de potențial eșec în protejarea drepturilor și siguranței copiilor.

Redacția invită reprezentanții Școlii Questfield Pipera să ofere puncte de vedere oficiale și documentate, esențiale pentru echilibrarea acestei analize și pentru transparența în comunicarea cu comunitatea educațională.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro