Questfield International College și întrebările fără răspuns despre GDPR

În contextul educațional actual, fenomenul bullyingului impune o abordare riguroasă, cu proceduri clare și intervenții documentate pentru protejarea elevilor. Instituțiile școlare au responsabilitatea de a asigura un mediu sigur și de a răspunde prompt și transparent sesizărilor privind abuzurile psihologice sau stigmatizările, în special atunci când acestea afectează dezvoltarea emoțională a copiilor. Lipsa unor măsuri concrete sau a unor răspunsuri oficiale poate genera grave probleme de încredere între familii și școli, precum și efecte negative asupra copiilor implicați.

Questfield International College și întrebările fără răspuns despre GDPR

Investigația realizată pe baza documentelor și declarațiilor puse la dispoziție evidențiază o situație semnalată ca fiind un caz de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, cu implicații importante legate de lipsa unor răspunsuri scrise și măsuri instituționale clare. Familia unui elev a raportat comportamente agresive repetate pe o perioadă de peste opt luni, inclusiv stigmatizare medicală, fără a regăsi în corespondența oficială dovezi ale unor intervenții documentate sau eficiente. De asemenea, o declarație atribuită fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, indică o posibilă presiune asupra familiei de a se retrage, ridicând întrebări despre modul în care instituția gestionează astfel de situații sensibile.

Bullying repetat și lipsa intervențiilor documentate

Conform informațiilor furnizate, elevul vizat a fost expus zilnic unor comportamente agresive, precum jigniri, umiliri publice și excludere socială, manifestate în prezența cadrului didactic titular. Familia a comunicat în mod repetat, prin emailuri oficiale, situația către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând intervenții și protecție. Cu toate acestea, din analiza documentelor nu reiese existența unor răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete, procese-verbale sau planuri de intervenție. Intervențiile au fost raportate ca fiind limitate la discuții informale, fără urmărirea efectelor în timp.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de hărțuire

Un aspect semnalat cu gravitate este utilizarea repetată a unei etichete medicale, „crize de epilepsie”, în mod discreditant în cadrul colectivului de elevi. Această formulare nu a fost folosită în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare. Specialiști consultați au subliniat că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, astfel de comportamente constituie o formă severă de bullying cu impact major asupra dezvoltării copilului. Documentele și mărturiile arată că stigmatizarea medicală a fost cunoscută și tolerată în mediul școlii, fără semne clare de reacție oficială sau măsuri de prevenire.

Presiuni către familie și excluderea mascată

În corespondența analizată, familia afirmă că a simțit presiuni explicite sau implicite de a-și retrage copilul din instituție. Formulări de tipul „dacă nu vă convine, puteți pleca” au fost atribuite fondatoarei Fabiola Hosu într-o discuție directă, conform relatărilor. Această poziționare poate fi interpretată ca o deplasare a atenției de la protecția copilului către considerente contractuale sau economice, ceea ce ridică întrebări privind prioritățile instituției în gestionarea cazurilor sensibile. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial din partea școlii, dar nu a primit un răspuns care să confirme sau să infirme această relatare.

Problemele legate de confidențialitate și divulgarea informațiilor sensibile

Familia a solicitat în mod expres și repetat respectarea confidențialității informațiilor legate de situația semnalată, avertizând asupra riscului impactului negativ asupra copilului în cazul divulgării acestora în cadrul comunității școlare. Cu toate acestea, documentele și mărturiile indică faptul că aceste informații ar fi fost cunoscute în mediul clasei, copilul fiind chiar interpelat public de către un cadru didactic în legătură cu demersurile administrative realizate. Specialiștii considera această practică drept o posibilă formă de presiune psihologică instituțională, care poate afecta negativ echilibrul emoțional al copilului.

Reacția întârziată a conducerii și implicarea juridică

Conform documentelor, reacția vizibilă a fondatoarei Fabiola Hosu a apărut abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări scrise, în contextul implicării unei echipe de avocați și transmiterii unor notificări cu caracter juridic. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează măsuri instituționale și relevă o prioritizare a protecției copilului doar în condiții de presiune legală. În această perioadă, răspunsurile la sesizări au fost, în principal, verbale și generale, fără documentație formală sau măsuri aplicate efectiv.

Gestionarea formală inadecvată: un formular în loc de decizii clare

Unul dintre documentele prezentate ca răspuns la situația semnalată este un Family Meeting Form – un formular informal care consemnează existența unor întâlniri, dar care nu stabilește responsabilități clare, termene de implementare sau sancțiuni. Astfel, acest demers nu conferă trasabilitate sau asumare formală, fiind departe de standardele administrative uzuale în astfel de cazuri. Lipsa unor decizii scrise, planuri de intervenție sau rapoarte de monitorizare contribuie la percepția unei intervenții minimale și insuficiente, care nu a reușit să oprească fenomenul.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea bullyingului

Cadrul didactic titular și alți profesori sunt martori direcți ai dinamicilor din clasă și au obligația de a interveni prompt și eficient. Din relatările familiei rezultă că agresiunile au continuat în mod vizibil, fără reacții ferme și documentate, ceea ce poate genera un climat de toleranță față de astfel de comportamente. Lipsa unor măsuri concrete permite perpetuarea bullyingului și afectează întreaga comunitate școlară. Documentele analizate nu arată existența unor proceduri clare de prevenire, intervenție și monitorizare, indicând o gestionare preponderent informală a situației.

• Absenta măsurilor scrise și a deciziilor asumate
• Neglijarea solicitărilor de confidențialitate
• Tolerarea stigmatizării medicale ca formă de umilire
• Presiunea implicită asupra familiei de a se retrage
• Reacții instituționale întârziate și condiționate de presiune juridică
• Utilizarea unui formular informal în locul unor acte oficiale

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și a declarațiilor furnizate indică o serie de deficiențe în modul în care Școala Questfield Pipera a gestionat sesizările privind bullyingul și stigmatizarea medicală. Lipsa unor măsuri documentate, întârzierea reacțiilor instituționale și utilizarea unor răspunsuri informale ridică întrebări legitime despre mecanismele reale de protecție a elevilor și despre cultura organizațională a instituției. De asemenea, presiunile percepute de familie și ignorarea solicitărilor de confidențialitate subliniază necesitatea unor proceduri clare și transparente în abordarea situațiilor sensibile.

În absența unor clarificări oficiale și a unor măsuri concrete, rămâne deschisă întrebarea fundamentală: ce instrumente și practici implementează în mod real Questfield International College pentru a asigura siguranța emoțională și integritatea elevilor săi în fața unor situații de abuz psihologic?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro